fragment pag. 117 – 119

 

Autor: Adrian Roșan

 

Argument:

“Când aud pe cineva oftând şi spunând “Viaţa e grea”, am mereu impulsul de a întreba “în comparaţie cu ce?” (Sydney Smith). Avem de cele mai multe ori tendinţa de a  aprecia drept greu, tot ceea ce este nou sau nu cunoaştem, tot ceea este diferit sau tot ceea ce ne creează panică. În privinţa cunoaşterii personalităţii, admitem cunoaşterea celuilalt mai ales prin raportare la noi. Acest curs nu işi propune cunoaşterea elevului cu deficienţe de auz prin raportare la elevul fără deficienţe de auz, ci îşi propune o cunoaştere a personalitaţii elevului cu deficienţe de auz şi a grupurilor în cadrul cărora acesta trăieşte prin raportare la el însuşi, la caracteristicile sale, la comportamentele sale, la aspiraţiile sale şi la modul său autentic de a fi. Mesajul de bază este să cunoaştem ştiinţific personalitatea elevului cu deficienţe de auz prin raportare la ceea ce este el, nu prin raportare la ceea ce am fi dorit să fie el în raport cu noi (auzitorii). Crezul meu este că e surd, doar cel care nu ştie să asculte…Prin urmare, prin intermediul acestui curs vom încerca să aflăm informaţii ştiinţifice privind personalitatea, ataşamentul, relaţiile interpersonale, competenţele socioemoţionale şi mecanismele de coping ale elevului cu deficienţe de auz şi vom analiza efectele acestor informaţii asupra unei evaluări valide a personalităţii şi a grupurilor în cadrul cărora interacţionează acesta.

Cuvinte cheie: etichetare, personalitate, ataşament, relaţii interpersonale, mecanisme de coping, competenţe socioemoţionale, furie

Obiective:

  • cunoaștere a mecanismelor de funcționare a etichetării la nivel individual și a grupului școlar;
  • cunoaștere de către profesori a carcteristicilor de personlitate a elevilor cu deficienţe de auz și a modalităților de evaluare prin modele de dezvoltare a impactului deficienței de auz asupra personalității acestora;
  • identificare a carcteristicilor atașamentului și a reprezentărilor în contextul deficienței de auz prin instrumente specifice (IPPA) ;
  • familiarizare cu instrumente specifice și adaptate de evaluare a nivelului de socializare, a relațiilor interpersonale, a stimei de sine și a mecanismelor de coping ale elevilor cu deficiențe de auz;
  • utilizare a informațiilor obținute prin tehnici specifice de evaluare a competențelor socioemoționale (Testul de Recunoaștere a Acurateției Nonverbale) în cunoașterea elevului cu deficiențe de auz și a grupurilor din care acesta face parte;
  • aplicare a tehnicilor de identificare a modalităților de comunicare a furiei elevilor cu deficiențe de auz la nivel individual și la nivel de grup.

 

3.1. Teoria etichetării

Oamenii numesc fiecare comportament sau calitate prin cuvinte. Ca urmare a acestui proces, ei pun de fapt o etichetă; spre exemplu “deştept”, “încăpăţânat”, “harnic” etc. De obicei, persoanele care au o anumită autoritate emit aceste etichete, părintele, cadrul didactic, iar prin repetare ea se fixează, este preluată şi de alte persoane, uneori chiar şi de către persoana etichetată. Astfel, unii dintre oameni pot să accepte eticheta, să o adopte şi să considere că ea îi caracterizează.

Ca urmare a etichetării, oamenii au anumite aşteptări în privinţa comportamentului individului, astfel încât o persoană va fi influenţată pe parcursul vieţii ei de sensul şi aşteptările ataşate acestei etichete.

Datorită etichetării se ignoră adeseori diversitatea (spre exemplu, copiii cu deficienţe de auz sunt etichetaţi ca “înţelegând doar sensul primar al cuvintelor”, deşi printre ei sunt foarte mulţi care ajung să înţeleagă complexitatea semantică a unui cuvânt) şi se formează impresii greşite despre anumite persoane.

Chiar dacă stereotipul poate să reflecte comportamente şi aşteptări atât pozitive cât şi negative, în general el reflectă o atitudine negativă faţă de un grup de oameni. Ca urmare a etichetării negative, nivelul aşteptărilor referitoare la posibilităţile lor pot să fie scăzute. Se poate vorbi chiar de discriminare, ca urmare a identificării unei persoane cu întregul grup şi aplicării unui comportament inadecvat prin neluarea în considerare a calităţilor persoanei respective.

O dată pusă eticheta, o persoană va reuşi cu greu să se debaraseze de ea. Pentru a influenţa, modifica sau “dezlipi” o etichetă s-au dovedit eficiente următoarele strategii:

- Evidenţierea unei persoane importante, văzută ca un membru reprezentativ al grupului şi care nu confirmă eticheta (spre exemplu, un copil cu deficienţe de auz cu abilităţi bune de comunicare, un membru activ al comunităţii);

- Oferirea unor informaţii semnificative referitoare la acel grup (spre exemplu, în cadrul unor întâlniri, evenimente culturale etc.);

- Implicarea în activităţi în vederea atingerii unor scopuri comune.


Lasă un comentariu

Trebuie să fii autentificat pentru a posta un comentariu.